0
Ce se întâmplă dacă tu ca adult vrei să-ți mulțumești părinții

Ce se întâmplă dacă tu ca adult vrei să-ți mulțumești părinții

Mi-a lăsat Măriuca de dimineață un post it. M-a făcut să zâmbesc gestul el, imaginea ei scriindu-mi un bilețel, entuziasmul la gândul că o să-mi facă o bucurie și dorința să-l scrie în spaniolă. Dar, mai puternic decât atât m-a băgat într-o introspecție din care am ieșit cam șifonată.

În iunie o să aibă un examen la spaniolă să treacă în clasa a V-a. A avut de recuperat în doi ani cât au învățat colegii ei în cinci. Ne uităm la filme în spaniolă și vorbim în spaniolă zilnic măcar 15 minute. Îi este frică de examen și pe bună dreptate. Va avea la proba scrisă să facă o compunere și la proba orală să citească un text, să răspundă la întrebări și apoi va extrage un bilet cu un subiect despre care trebuie să dialogheze cu un alt coleg în fața comisiei de evaluare.

O văd că își dă silința, o văd cât de mult a putut să recupereze, îi admir intuiția, flerul, flexibilitatea. Dar ei îi este frică de examen.

– Măru, de ce îți este cel mai frică la examen?

– Că o să-l pic.

– Și dacă-l pici?

– O să te dezamăgesc pe tine.

Pff! S-a părbușit lumea pe mine!

– Ție îți place la școala asta?

– Da, mult!

– Vrei să intri aici într-a V-a?

– Da!

– Atunci dacă o faci, fă-o pentru tine, nu pentru mine! Eu te iubesc la orice școală ai fi.

– Da, dar eu nu vreau să mă întorc unde am fost!

– Îți promit că nu te mai duc la școala aia.

– Da, dar tu o să fii tristă.

– De ce aș fi tristă?

– O să par nerecunoscătoare că tu mă duci în fiecare zi de dimineață, mă ajuți când nu înțeleg, m-ai ascultat când nu aveam prieteni aici.

– Iubita mea, te rog să nu o faci ca să mă răsplătești pe mine. Fă-o pentru tine dacă îți place cu adevărat aici și e ceea ce-ți dorești.

Ce se întâmplă dacă tu ca adult vrei să-ți mulțumești părinții

Am vrut să povestesc asta pentru tine care și acum, adult, încerci să faci totul ca să-ți mulțumești mama, ca să nu-ți dezamăgești tatăl, ca ei să fie mândri de tine. Uite ce cred eu că se întâmplă când faci asta:

  1. Ești deconectat de la tine, de la sursa ta de putere pentru că în loc să te uiți în interiorul tău și să fii aliniat cu cine ești tu, ești conectat la unul dintre părinți și încerci să fii cine crezi tu că mama sau tatăl tău ar vrea să fii. Dar știi cum se zice, no one is you and that is your power!

  1. Întrebă-ți părintele dacă este conștient că tu faci asta și își dorește cu adevărat să o faci. Eu, ca părinte, nu-mi doresc asta. Și mă întreb când am dat impresia că am nevoie ca ai mei copii să nu mă dezamăgească. Și până la urmă ce înseamnă dezamăgirea? Eu aș fi dezamăgită de mine ca părinte dacă Măriuca și Julie și-ar trăi viața astfel încât să nu mă dezamăgească pe mine și ar ignora propriile lor ancore interioare, busola lor interioară, misiunea lor. Mă face să mă întreb: Ce percepi tu ca și copil ca dezamăgire? De ce simți să îți întregești imaginea în ochii mei? Unde am greșit eu ca părinte de ți-am dat impresia că nu ești deja o ființă întreagă?

  1. Cred că atunci când te ghidezi după sistemele altora, mai ales ca adult, nu îți trăiești autentic viața că nu o trăiești pe a ta. Și uită-te puțin dacă nu cumva îți este frică de potențialul tău și în loc să-ți asumi măreția, preferi să fii în schemele altora de viață că e mai ușor și nu e nevoie să-ți asumi ownership-ul vieții tale. Este despre responsabilitate, nu crezi?

  1. Iar dacă ești părinte și-i spui copilului: am făcut firma asta pentru tine, am lucrat toată viața să ți-o las ție, fii sigur că pui o povară pe umerii copilului, o povară pe care poate nu ți-a cerut-o când ai luat decizia să i-o lași moștenire. Dacă el ca adult vrea să ducă mai departe treaba asta din cine e el, nu ca să nu te dezamăgească pe tine, e minunat. Dar dacă nu e din el, atunci nu ar trebui să te simți ofensat, ci mai degrabă să vezi unde ai fost abuziv cu el din ego.

 

Te iubesc! Și eu pe mine!

Am ajuns la școală, m-a pupat de 20 de ori și i-am zis!

  • Te iubesc!
  • Și eu pe tine!

Apoi a coborât și Julie din mașină și i-am spus și ei:

  • Te iubesc!
  • Și eu pe mine!

That’s the point. Să te iubești pe tine, să fii acorat în cine ești tu, să te vezi, să îți accepți lumina, drumul și să te iubești. Din acel spațiu vine și iubirea pentru ceilalți și în alt fel primești iubirea celorlalți. #ÎnțelepciuneaCopiilor 🙂

Să fie pace,

Ana

 

Introdu Comentariu

Adresa ta de mail nu va fi plublicată.Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *